TOTU-I FEST, DE LA VEST LA EST

 Pentru români, 2006 pare să fi fost anul cel mai darnic în chiolhane comunitare, târguri fără rulaj dar dotate cu băuturi moca, festivităţi de deschidere şi închidere a luminii, gazelor sau ale uşilor în nas. Una peste alta, festivalurile, serbările şi zilele slăvitoare de orice s-au întins de-a lungul întregului an, deseori concurându-se nefericit, întru dezamăgirea publicului doritor de baloane cu fasole şi muzichie, nevoit a da fuga de la un „fest” la altul. Festivalul Teatrului pentru Copii, Festivalul Cafelei, Festivalul Berii, Festivalul Lanternelor, al Revederii sau al Oraşelor Înfrăţite au completat Cerbul de Aur, Festivalul Inimilor-Timişoara, Festivalul Zavaidoc-Piteşti, Festivalul Muzicii de Percuţie, Delfinul de Mare şi multe asemenea. Lista cuprinde nu mai puţin de 270 de fest-uri, derulate de-a lungul anului premergător Revelionului Integrării.

De la vlădică la opincă, suntem - cu sau fără voia noastră - prinşi în cel puţin una dintre serbările ce ocupă timpul, traficul rutier/pietonal, instituţiile publice şi pe slujbaşii acestora. Însuşi preşedintele e tot mai pasionat de ceea ce limba de lemn a ştiriştilor numeşte „baie de mulţime”, spre disperarea băieţilor înalţi de la SPP, care visau la vremuri mai domestice după dispariţia din jurnal a expresiei „vizită în stilu-i caracteristic”. Spontane sau nu, „băile” în mulţimea care nu se prea omoară cu baia constituie etalonul căruia se raportează (după buget, fireşte) orice administraţie publică locală, gata să încerce - la nivel micro - spălarea banilor prostimii, prin sindrofii dominate de populism.

 Agrar la trotuar

Autobotezat “primul festival agrar”, Turda Fest 2006 a reuşit să dovedească, dacă mai era nevoie, că agricultura se simte bine la nivelul asfaltului. În oraşul ardelean al istoricelor derby-uri fotbalistice dintre “Arieşul” şi “Industria Sârmei Câmpia Turzii”, agro-aerul a fost gestionat riguros de organizatori, fiind pompat participanţilor doar cu ocazia vizitei-fulger a expiratului Gheoghe Flutur şi tentativei reuşite de doborâre a recordului mondial la împletit funia de ceapă. Publicul excepţional şi voluntarii Fundaţiei “Ion Raţiu” au contribuit la apropierea serbării populare Turda Fest 2006 de limite digerabile, aportul administraţiei publice locale fiind egal cu numărul veceurilor ecologice alocate celor 20 de standuri cu băuturi: zero.

 Identitatea urbană a “primului festival agrar din România”(!?) a fost întărită - pe lângă galopul bulevardier al armăsarilor şi trecerea nepăsătoare a carelor cu boi prin staţiile de autobuz - de multe ipostaze ce ţin mai curând de tradiţia sud-estică a României. Cântările nepunctualului Pavel Stratan şi lehamitea acră, afişată de actorul Marian Râlea la întâlnirea cu copiii, au apropiat “festivalul agrar” de imaginea unui banal târg ilfovean. Artizanii şi meşteşugarii tradiţionali au învârtit banii şi roata de olărit lângă rigolă, alături de negustorii de blănuri asortate cu tricouri chinezeşti. Sunetul cavalelor ornamentale - tocmai bune de folosit la întinsul aluatului - a fost suplinit de soneriile melodioase ale sutelor de telefoane mobile. Carnea boilor fripţi la proţap a sfârâit pe jarul iuţit cu uscătorul de păr, iar cele câteva mii de mititei au învins mirosul canalelor, în vecinătatea cărora au fost preparaţi.

 Înscris în ceaslovul agriculturii extreme dar inutile, recordul mondial incontestabil la împletit ceapă a întins funia uscată pe 135 de metri de bulevard. Umbrind recordul anterior, stabilit de împletitorii polonezi (120,5 metri), câteva unguroaice, venite din localităţi cu rezonanţă secuiască (Plăieşi, Moldoveni), şi-au arătat măiestria în mânărie. Nu au făcut decât să prelungească entuziasmul recent încheiatelor magyar-feszturi: Festivalul Cartofului şi Festivalul celor 1000 de Fete Secuience, derulate la Miercurea Ciuc.

Românu-i frate cu animalu’

 Dorindu-se o premieră agro-electronică, situl oficial www. TurdaFest ne dăscăleşte la secţiunea “Standuri Animale”: “Vor putea fi vizionate, de asemenea, tehnici şi instrumente inovatoare care trebuie cunoscute de către cei interesaţi de alinierea la standarde europene, având în vedere timpul scurt rămas până la integrare” (??!!)…. Dintre inovaţii, s-a evidenţiat specializarea ad-hoc în medicina veterinară; la bunul mers al zoo-expoziţiei încropită într-o parcare a contribuit un omniprezent zootehnist, devenit - pe timpul desfăşurării festivalului - “dom’ doctor specialist în inseminări artificiale”. Încercând să ne hotărâm ce vom profesa la următoarea ediţie a festivalului, am fost furaţi de frumuseţea animalelor expuse, exemplare rare de bovine şi cabaline, care îndeplineau, fără probleme, înalte baremuri internaţionale.

Fermierii însă - cowboys posesori de armăsari rasaţi, fler american  şi buletin de Turda - au surprins prin simplitatea opiniilor: “La urma urmei, omul ce-o fost întâi? Că n-o fost nici covboi, nici călăreţ, n-o fost nimic. Lângă cal, o avut întâi şi-o căruţă… E, a fost călăreţ doar în timpul războiului. Ca şi noi acum; mergem p-aici, în oraş, cu Tico, dac-ar fi ceva, umblăm cu Tabu’. Asta e.  Ne influenţează cu rodeo (la americani) , ne influenţează (chiar şi la spanioli) cu coridele şi ăstea… Da la noi nu se poate nimic; la noi trebuie să se interzică tăiatul porcului, la noi trebuie să se interzică bătutul animalului… Nu “bătut”, am greşit: “folosirea animalului pentru muncă”… “Dom’ le, stai un pic că stresezi animalu’!” Ăla nu-i stresat? Credeţi că animalu’, la coridă, zâmbeşte? Credeţi că e fericit când face treaba asta? Animalu’ ăla îi grozav de speriat în momentele alea. Da’ poporu aplaudă… N-aţi venit mai repede să vedeţi ce chinuială o fost cu vacile-ălea de le-or urcat în camion. N-or fost bătute, da’ nu le-o putut urca nicicum… Chinuială o fost! Să fi venit oricine, din Anglia, din America, s-o roage, să vorbească frumos cu vaca, tot n-ar fi reuşit. Pentru că era un dobitoc. Vaca, la urma-urmei,  e un dobitoc.”(…)

Ioan Teo Şerbănescu

Le 10 decembre 2006, Bucarest se prépare pour les Fêtes de fin d'année... et pour l'Europe...