Terminus: FOCSANI ….or ADJUD

On the 18-th of May 2006 I’ll be in Focsani, and this time Focsani is my TERMINUS.

I shall be in Focsani for over a week, leaving behind my usual activities  and the article I am now writing on London’s “urbanization”; I’m not thinking any more either of my voyage to China, or of the great project planned in Lyon (the Gallic capital, Lugdunum), or of the fabulous water pump at Marly which activates the artesian wells of Louis XIV, and which I want to make spring out again in “five years’time” (a five years’ plan [!] as we used to say before…)

On the 18-th of May I’ll make a halt in Focsani, coming by car from Bucharest…; this time I’ll stay in Focsani because I am convinced that in seven years I’ll also stop in Focsani, since it is not possible to drive to Suceava without stopping in Focsani, and especially because Focsani will become a destination. I shall come to Romania in order to go to Focsani; I shall land directly on the Focsani airport, I shall take a taxi in order to be in time for the Gala of the Ciprian Porumbescu Festival in the Great Hall of the First Union, where Angela Gheorghiu will be waiting for the curtain rise.

It is not yet the 18-th of May, I am still in Paris, and I can see through the window the place where, under the Paris Olympic Sign (which was supposed to convince the world that the 2012 Olympic Games would take place in Paris ), I had a talk with a proficient Romanian journalist. The Olympic sign is no longer there, 50 hectares are being prepared for urban transformation, almost in the middle of Paris…and I am thinking…what if we urbanize 50 hectares of land in Focsani and Adjud.

I have three more days to finish my luggage…if I could only squeeze in the 50 hectares from Paris !... WHY NOT??!

Emmanuel CRIVAT, Paris,10 May 2006 

Terminus: FOCSANI... sau ADJUD

Pe 18 mai 2006 sunt la Focsani , de data asta Focsani este TERMINUS.

Mà opresc la Focsani pentru mai mult de o sàptàmâna, lasând deoparte activitatile mele pariziene (de la Paris )  si articolul pe care îl scriu despre „urbanizarea” Londrei; nu mà mai gândesc la deplasarea in China, nici la marele proiect pentru Lyon (capitala galilor, Lugdunum), nici la fabuloasa pompà de apà de la Marly , care anima fântânile arteziene ale lui Ludovic al XIV-lea pe care vreau sa le fac sa tâsneasca din nou, de aici in „cinci ani” (un cincinal (!) cum gândeam pe vremuri)...

Pe 18 mai ma opresc la Focsani , venind cu masina de la Bucuresti... si daca ma opresc la Focsani este pentru cà sunt convins cà de aici in 7 ani ma voi opri la Focsani , pentru cà nu-i posibil sa treci spre Suceava fara sa te opresti la Focsani si mai ales pentru ca Focsani va deveni o destinatie ... voi veni in România pentru a ma duce la Focsani ... voi ateriza  direct pe aeroportul de la Focsani , voi lua un taxi  sà ajung la timp la  spectacolul de gala al Festivalului Ciprian Porumbescu, in Marea Sala a Primei Uniri, unde Angela Gheorghiu asteaptà ridicarea cortinei.

Nu suntem înca pe 18 mai, sunt la Paris si pe geam vad locul in care am discutat (la soare) sub Reperul Olimpic Parizian (semnul care trebuia sà convingà lumea cà Jocurile Olimpice din 2012 vor fi la Paris )  cu o bunà jurnalistà din România... reperul olimpic nu mai este, 50 de hectare se pregàtesc sa se transforme in ORAS... aproape în mijlocul Parisului... si mà gândesc... dacà am transforma 50 de hectare în ORAS la Focsani si Adjud.

Mai am trei zile sà-mi pregàtesc bagajul... dacà as putea pune în el 50 de hectare de la Paris ! ...si de ce nu?!?

Emmanuel CRIVAT

Paris, 10 mai 2006